Te-or dărâma bisericuță veche,
și ziduri noi și drepte-or să ridice,
căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
și cărămizi le-au pornit să pice.
Clopotnița, de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă, -
clopotnița cu trepte putrezite,
în care ne urcam cu toți, grămadă.
Altarul mic, întunecat și rece,
acuma plin de fum și de miresme-i.
Dar mâine il vor dărâma zidarii
să facă loc mai larg catapetesmei.
Într-un ungher uitat de toți, vor pune
grămadă, învechitele-ți icoane
și altora, din alte țări aduse
le-or atârna inelele-n piroane.
Un șir de sfinți cu barba pieptănată,
cu păr frumos și despărțit în două,
cu hainele țesute-n fir de aur
privi-vor din catapeteasma-ți nouă.
Din chipul sfinților bătrâni, cucernici,
un maldăr de moloz o să rămâie.
Căci meșterii vor dărâma și bolta
Că prea e afumată de tămâie.
Te-or dărâma, bisericuță veche,
dar tot tu pentru mine vei rămâne,
oricât de nouă și de zugravită
și oricât vei fi de-mpodobită mâne.
Iar preotul bătrân, cu ochii limpezi,
când va ceti psaltire și canoane
adeseori ne va aduce-aminte
de sfinții blânzi, din vechile icoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează