Și noaptea doarme liniștită
și n-o trezește un ecou
ghețarii albi, în auroră
sunt galbeni ca un aur nou.
Ca niște clopote de aur
răsună lung, răsună grav,
și cântă imnurile vieții,
în ochii tristului bolnav.
Și pe când clopotele vieții
vibrează-n sufletul sonor,
fecioarele cu mâini de ceară
se roagă palide - și mor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează