Din odaie, vin la vatră toți motanii să s-adune,
și-mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune,
torc cu ochii-nchişi de lene, lângă focul roş, şi torsul
lor, se-ngână lung cu torsul fusului - şi cu întorsul
fir albastru depănat de rischitorul cel din tinda.
Vin la vatră toți motanii somnoroşi să se întindă,
și în murmurul de torsuri şi de fire-nvârtitoare
pe când valuri de zapadă cătră geamuri cad uşoare
eu cu capul lângă mâța sură care mie-mi toarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează