Pe prundul spălăcit al mării
stam solitar şi dus pe gânduri.
Măreţul soare scăpăta azvârlind
pe apă vâlvătăi de pară,
și albele talazuri
de flux îmbrâncite,
năvăleau mai aproape şi tot mai aproape,
spumegând în ropot mereu...
un ropot bizar; un şopot şi-un plânset,
un hohot şi-un murmur, un freamăt şi-un geamăt,
pe-alocuri o muzică dulce de leagăn
tresărind pe furiş dintre valuri -
părea c-ascult epopei dispărute,
străbune poveşti năzdrăvane, pe care,
copil, pe de rost le ştiam pe vremuri
din rostul altor copii din vecini,
pe când ne strângeam, în amurguri de vară,
pe scara de piatră,
și toţi ascultam tiptil şi cuminte,
cu ochii mari şi cu inima mică;
iar gingaşele fete,
pe după-nflorite glastre,
stăteau peste drum, la ferestre,
rozalbe figuri zâmbitoare,
bătute de lună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează