Anului nou - Cincinat Pavelescu

În ciocnet de cupe și-n șoapte,

ce vesel răsună-n urechi,
degrabă intra-vei în noapte,
în ciocnet de cupe și-n șoapte,
o, anule vechi!

Și moartea cu neagra-i aripă
te-o lua, să te-nșire la rând;
o clipă, mai ai doar o clipă,
și moartea cu neagra-i aripă
va bate curând!

Tovarășul tău o să-nvie
îndată al clipei ecou,
la viață chemând o vecie...
și anul cel vechi o să-nvie
în anul cel nou!

Și-aceleași nădejdi ne-mplinite
din umbră pândi-vor la fel,
cu patimi, chemări și ispite,
și aceleași nădăjdi ne-mplinite
veni-vor cu el.

Vor crește din nou trandafirii,
alți nuferi pe lac vom zări,
spre lauda veșnic-a firii
vor crește din nou trandafirii
și iar vor muri!

Și inima noastră sărmană,
hrănită cu chin și amar,
și-ntreagă un țipăt și-o rană,
o, inima noastră sărmană
va bate mai rar!

Dar tot vom râvni cu durere,
o viață mai lungă, chiar rea,
și-n rugă fierbinte-o vom cere,
dar tot vom râvni cu durere
ca anul să stea.

Și treacă toți anii ce-mi pasă?
În azi tot pe ieri îl găsești,
nu frica de moarte m-apasă,
și treacă toți anii ce-mi pasă,
când tu mă iubești?