Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
ai murit ca milioane,gloanțe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat,
unde te-or fi îngropat,
că-ți rămase țara oarbă
să întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu
care m-a iubit mereu,
care nu s-a dus cu dușii,
care s-a bătut cu rușii.
Cine să răspundă, cine,
țării tale nu-i fu bine,
c-au venit oștiri străine
precum noaptea nopții vine.
Ne-au scos morții din morminte,
ne-au distrus biserici sfinte,
și apoi ne-au dat pe noi
cu un secol înapoi.
Și în tine, Ioane dragă,
au pus potera să tragă,
tu te-ai stins netemător
și privind în ochii lor.
I-ai iertat c-un ultim gest
pe călăii tăi din est,
i-ai privit în ochi curat
și i-ai binecuvântat.
Ei mureau de frica ta,
arma-n mâini le tremura,
Ioane, fără de stăpân,
Ioane, Mareșal Român.
Ioane, comandant de oști,
ca să nu ne mai cunoști,
i-au dat țării altă haină
și-au falsificat-o-n taină.
Și pe tine te-au ascuns,
Ioane, fără de răspuns,
să nu ai lăcaș de moarte,
să ne fii mereu departe.
Jalea țării noastre lungă
pururea să nu te-ajungă,
jalea noastră fără vreme,
pururea să nu te cheme.
Hârtiile să nu vorbească
despre harta românească,
nimenea să nu te știe,
Ioane, fără bucurie.
Uite vremea cum mai trece,
vine ceasul doisprezece,
iarăși cântă-n steaguri cuci,
neamul tău e la răscruci.
Numele ți-l spunem iar
pe când orice calendar
simte paza umbrei tale,
Mareșale, Mareșale.
Nu ni-i fapta cât ni-i zisă,
dar istoria, proscrisă,
iarăși adevăr promis-a
de la Nistru pân-la Tisa.
Să te căutăm adânc,
cu toți ochii ce te plâng,
cu-nviindele plutoane,
unde ți-e mormântul, Ioane.
Ioane, fără de mormânt,
urci în calendar ca sfânt,
cazi în noi ca un părinte
și ca roua pe morminte.
Toate rănile ne dor
ca soldat și ca popor,
dacă tu te stingi de dor
în mormânt rătăcitor.
Uite vremea cum mai trece,
vine ceasul doisprezece,
nu putem continua
fără de Măria Ta.
Nu dorim decât atât,
să aflăm numaidecât
unde ți-e mormântul, Ioane,
într-atâtea milioane.
Vrem să-ți punem flori pe el
și umbruță de drapel,
să dormi, Ioane, liniștit,
neamul tău nu a murit.
Dacă vrei și dacă poți,
să ne ierți cumva pe toți,
să ne ierți cu crezământ,
Ioane, fără de mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează