cireada paşte iarbă,
dar paşte şi venin -
brândușe înflorite ca cearcănele grele
iar ochii tăi se-aseamănă cu ele:
sunt cenuşii ca toamna ce curge peste lume.
de ochii tăi mă-nveninez anume.
Gălăgioşi copiii vin de la şcoală-acum
se aude muzicuţa departe nu ştiu cum.
Culeg brânduşe - mame -
cu multe fiice-aproape,
iar la culoare-ntocmai ca ale tale pleoape
ce tremură ca floarea-n dezlănţuitul vânt.
Domol păstorul cântă, înfiorat şi blând.
Şi-ncet-încet cireada, cu muget leneş, lasă
pe totdeauna lunca veninoasă.
(Traducere de Dumitru Matcovschi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează