Ce fericită-i piatra mică
umblând pe drumuri singurică,
nu-i pasă nici de cariere,
de ce se cade și se cere.
Veșmântu-i - univers fugar
de-un cafeniu elementar;
ca soarele - ea nu depinde
de nimeni - singură se-aprinde
și absolutul împlinește
și simplu - cum o fi - trăiește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează