Coborând dimineața pe plaja îngustă
am sărutat apa sărată a mării
m-am închinat orizontului palid
și m-am întins pe nisipul roșcat
atunci au venit păsările sudului
cu zborul lor ca sunetele harpei
s-au rotit asupra mării calme
atingând cu pieptul alb apele albastre
și s-au oprit pe țărm nu departe de mine
de parcă locul ar fi fost pustiu.
Desigur au crezut că dormeam
sau poate m-au luat drept unul dintre cei înecați
pe care marea în zori îi aduce înspre coastă
ca să doarmă în pământ somnul cel mare.
Așa mă gândii și zâmbii gândului meu
și-mi era atât de bine printre acele păsări,
puternic și totuși întins pe nisip
gol ca bătrânul Adam lângă mare,
atât de bine îmi era că am regretat
și am înțeles că din asemenea clipe
zboară deobicei și visul.
Coborând dimineața pe plaja îngustă
am uitat păsările sudului
și când ele au zburat peste apele calme
mi-am dat seama că lutul din care-s făcut e mai greu.
Și-am rămas cu nisipul roșcat și cu pietrele
în timp ce ele zburau mai departe mereu
mai departe mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează