Ca pătimaş culegător de vise,
am cultivat abstractul în sonet,
fiindu-mi silă de banal concret
ce zilnic păsurile mi-otrăvise.
Şi-aşa în templul meu cu porţi închise
frumosului i-am închinat discret
și-nfiorarea caldă de poet,
și arta rece care-o stăpânise.
Cu mintea sufletul mi l-am călit
cum se căleşte fierul înroşit
spre-a-i oţeli flexibila substanţă.
Numai aşa am izbutit să-nfrâng
vulgara lacrimei exuberanţă,
când suferinţa mă făcea să plâng.
(Portretul poetului realizat de pictorul Călin Alupi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează