Se spune că sunetele nu mor niciodată
și călătoresc, pulbere invizibilă, în jurul
pământului.
Așadar, vorbele regretate de noi,
uitate cu voia sau fără voia noastră,
au devenit sfâșietor de eterne.
Așadar, atunci când am spus: da,
atunci când am spus: nu,
am spus de fapt: totdeauna,
am spus de fapt: niciodată,
chiar dacă n-am vrut să fie așa.
Așadar, navele cosmice s-ar putea lovi de
un țipăt uitat
și să se-ntoarcă la noi
cu o cicatrice neînțeleasă de nimeni.
Așadar, dacă e adevărat că sunetele nu mor niciodată,
pașii tăi, plecând luminați de zăpezi,
vor pleca veșnic,
chiar după ce nu vom mai fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează