Toată calea către casă
într-un gând am petrecut-o:
ce s-aduc eu mamei scumpe?
Ce de mult n-am mai vazut-o?
Când cu drag ea va deschide
brațele, eu ce să-i zic?
Ce ales cuvînt acelei
ce mă legănase mic?
Și-mi veniră sumedenii
de gândiri frumoase-n minte!
Vremea parcă se oprise...
carul doar fugea-nainte...
Și-am intrat în casa mică...
și-mi zbură în brațe mama:
mut... îi atârnam de buze...
cum de vreji atârnă poama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează