Te-am privit, Draga, iubita mea...
erai un păun frumos,
zarzării înfloriți se scuturau în jurul tău
și eu nu mai mă săturam privindu-te.
Apoi te-ai schimbat în apă fermecată,
o vâltoare în care mă înecam și muream încet.
Dragostea ta ciudată ca niște ramuri de salcie
mă trăgea zăbăucă tot mai la fund.
M-au deșteptat păsările cerului.
Eram întins în iarbă ca un Gulliver.
Mușchiul pădurii mă îmbrățișase ca o soră,
căprioarele codrului pășteau în jurul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează