Las' ochii, mamă, las' să plângă!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
mi-ai dat să sug de-aceea sunt
nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
să merg neplânsă în mormânt!
Nu plâng că mi-e de Leana teamă;
de ciudă plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
în samă,
dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
că scoală satu-n capul meu.
Ea duce sfat din casă-n casă
că n-am broboade de mătasă,
n-am şorţ cu flori - şi dacă n-am
ce-i pasă?
N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam;
și n-o să-mi meargă neam de neam.
Stă-n drum de vorbă cu vecine
și bate-n pumni: - "Să mor îmi vine,
auzi tu! Să se prindă ea
cu mine!
Ştii, ieri, la moară, ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură rea!
Şi-auzi! Îi umblă-n cap, tu, soră,
s-ajungă ea Lucsandrei noră!
O, meargă-i numele! N-o vezi
la horă?
Ce şorţ! Nu-ţi vine nici să crezi;
fă cruce, fa, să nu-l visezi.
Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poartă ea, alt om aruncă.
C-un rând de haine-o văd mergând
la muncă,
la joc şi hori acelaşi rând,
îl poartă-ntruna, şi de când!
Lucsandra-i doară preuteasă,
ea-şi cată noră mai aleasă,
s-o ducă-n bunuri şi-n duium
acasă.
Ea n-a ajuns, oricum şi cum,
să-şi strângă nora de pe drum.
Să-şi ieie noră pe-o satană?
Că e săracă şi golană;
de ce nu vine ca să-i dau
pomană?
Nu-i casa lor în care stau
și-n casă nici cenuşă n-au!
Auzi tu, mamă, câte-mi spune?
Şi-aleargă-n sat să mai adune
și câte porecliri pe-ascuns
îmi pune.
De-aş sta să-i dau şi eu răspuns,
la câte legi am fi ajuns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează