Să nu mă uitați - spuse.
Mii de kilometri am străbătut fără pâine, fără apă, pășind pe pietre și ghimpi ca să vă aduc pâine și apă și trandafiri.
Nu am trădat niciodată frumusețea.
Toată existența mea am împărțit-o corect. N-am fost subiectiv. Am fost foarte sărac. Cu un crin am luminat cele mai întunecate nopți.
Să nu mă uitați.
Și iertați-mi această ultimă tristețe: aș fi vrut încă o dată cu secera subțire a lunii să cosesc grâul matur. Să stau pe pământ, să privesc și să adun cu dinții fir cu fir grâul minunându-mă și binecuvântând toată această lume pe care o părăsesc. Admirându-l și pe Acela care urcă dealul în apusul soarelui auriu.
Priviți: pe mâneca stângă are un petec pătrat violet. Nu se distinge foarte clar.
Asta aș fi vrut, înainte de toate, să vă arăt.
Și poate de aceea ar trebui să nu mă uitați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează