Pădurea uscată biciuită de razele crude-ale zorilor,
oase goale albite de ploi, cranii de cal
printre frunze moarte - și nunta
cameleonilor anxioși. Inventarul
unei primăveri ce se anunțase promițătoare
a ruginit, nu mai sînt oamenii de odinioară,
și versurile obeze dormitează în buzunar
printre bancnote sordide, și văxuitorii de ghete
au intrat în rîndul arhonților. O, a fi sau a nu fi,
aici e la fel de trist, de stupid, de zădarnic,
nu mai ai nici pe cine ucide
și nici de cine să fii ucis.
(Poezie din volumul „Cadavre în vid", 1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează