Impudice fructe crăpate
arătându-şi sâmburul gol
înalță-n văzduhul pierdut
aburi miraţi de alcool;
Miros vegetal de iubire
sub soarele picotitor
în care plante de aur
răsar, dorm o vară şi mor;
Lene fierbinte şi-adâncă
unde se-opresc şi albinele,
lumină atât de puternică,
ïncât stinge răul şi binele
Într-o beatitudine
uimită ea însăşi de sine;
fructe senzuale cu viermi
în cărnile dulci de ruşine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează