Apune soarele-n văpăi
și înserarea, ca un val,
pe subt răchiţile din deal
se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
un biet pescar, de pe Siret,
și-n umbră sură pier încet
pescar, şi apă, şi năvod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
doi pescăruşi au apărut
și-n zbor îngemănat şi mut
se duc spre bălţile din fund.
Închid pleoapele s-ascult...
de pacea largă legănat
mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează