În drumul furnicilor - Ileana Mălăncioiu

Întreg pământul era un muşuroi

furnicile ieşiseră la soare
şi fierbeau în ţărâna încinsă
înainte de ploaia răcoritoare.

Adormisem undeva în drumul furnicilor

şi visam că voi fi ocolită
când deodată au început să treacă peste mine
cu pasul lin de cale nesfârșită.

Noi furnicile, spunea regina furnicilor
ne ştim bine drumul prin muşuroi
iar eu cu spaimă răspundeam încet:
şi noi, regină, şi noi.

Atunci m-a luat în spate ca pe-un sac
şi aş fi vrut să fie cineva viu
să-mi spună dacă ea creştea atât de înfricoşător
sau eu mă micşoram fără să ştiu.