Prin uşa deschisă - brâu gros de umbră -
plopii izbucneau către cer.
Şi degetele-i alergau pe clape,
tremurătoare ca frunza plopului.
Paşii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de ţigară,
zbura un fluture.
Timp cu coviltirul sur.
... şi am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează