Ştiţi voi crinul ce străluce
în Vescopolis frumos?Păru-i ca o rază dulce
cinge corpu-i până jos.
Este tânăra Ioană,
nimfa albă din Vardar,
e româna macedoană,
dulce ca ceresc nectar.
Patru neamuri o reclamă,
șeapte sate mâna-i cer.
Toţi cu toţii o aclamă,
rază ce-a venit din cer!
Acvila lăsându-şi zborul,
boabe ia din mâna sa,
turcul părăsind Bosforul,
vine a o vizita.
Graţiile-i sunt surate,
poartă jocu-n jocul ei
și plăcerile-adorate
zbor pe anii-i tinerei.
Geniul pe frunte-i zboară;
peste umbre şi vulvori
umbra-i dulce şi uşoară
e o noapte peste zori!
Buza ca mărgăritarul
are-un fermec foarte rar,
crez că a băut nectarul
din al zeilor pahar.
Ochii-i sunt dulci viorele
ce la soare strălucesc,
genele lungi, aurele,
răsfrâng umbre şi lucesc.
Sânu-i e o dulce floare;
două roze pe doi crini,
sub al amorului soare
tremură pe dulcii sâni.
Eu mă duc, vis de dulceaţă!
Tu n-o să mă mai zăreşti.
Tu mă laşi să plec cu viaţă
și, vai! Inima-mi opreşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează