de-atâta pustie de cale,
sunt frânt, așteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric.
Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul?
Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranței, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Porțile Nopții?
Sau Porțile Tale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează