M-apropii de iarnă cu tine
Murind aritmetic, tăcut
Măslinul adoarme-n ruine
Confuz din final la-nceput
De-afară ‘năuntru cresc stele
Constrânse de arme şi jar
Eşti una din axele mele
Când obligatoriu răsar
Tăcem amândoi pe-ndelete
Străini pe-un pământ cunoscut
Iar noaptea sub ochi ni se vede
Mormântul comun desfăcut
Eu ştiu că m-apropii cu jale
De ruga-ngheţată în dor
Căci toate altarele-s goale
Iar zeii din temple ne mor
Absurzi ca statui destrămate
Ilogici şi magici şi goi
Cădem cu aceeaşi cetate
În care-am luptat amândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează