Mişcat să fie aerul ca-n moară,
grămezi de fructe, toamna mea cu tine,
s-avem în faţa ochilor coline
să fiu bolnavă şi să nu mă doară.
Roua în roiuri cadă peste stepe,
mirosul ierbii să trezească sete,
să se adune cai de-un an în cete
oprind în mers căruţele cu iepe.
Aceloraşi tristeţi să ţinem parte,
să nu ne-ndure dulcea lumii moarte
de sufletul meu rupt în două soarte.
Să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte
când a nu fi, şi a fi mereu departe,
același chip le este dat să poarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează