un țap zări în față-i lup.
De zăpăcit și de buimac
așa-l picni la coadă bâțu,
c-abia mai scoase-un,, cuțu, cuțu”
proptindu-se de un copac.
Și svâc, pe-alături, ochii-i, plânșii!
Dar lupu, cutră și putoare,
întinse mutra-i zâmbitoare
ajungătoare, lunguiață,
și i se proțăpi în față
lăsând cărare între dânșii,
de-o zvârlitură de vătrai;
Zbârlind pe șiră coama-i creață,
se bucură din strungăreață:
– Zi… ,,cuțu-cuțu”, hai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează