Printre crengi pierdute-n ceață
luna-ncet la geam apare,
aruncând pe flori de gheață
voabe de mărgăritare.
Lângă pat, jos, în căsuță
Mama plânge despletită
pe copila cea drăguță,
între îngeri adormită...
...Dar ce zgomot e în tindă?
Inima-i stă să se rumpă!
Vin copiii de colindă,
vin la sora lor cea scumpă.
Lărmuind cu bucurie,
bat în geam, fac zarvă multă,
râd cu hohot, făr' să știe
că fetița nu-i ascultă...
Iar prin crengi pierdute-n ceață
luna trist la geam apare
și lucesc pe flori de gheață
boabe de mărgăritare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează