Doarme dus sfânt' Niculae
în vestminte argintii,
dar ce colb e în odaie
și ce zarvă de copii!
Au rămas stăpîni în casă,
toată lumea e a lor!
Unu-i cocoțat pe masă,
altul joacă-ntr-un picior.
Uite popa cum îngână
liturgia... doi se bat.
Un ștrengar c-o vargă-n mână
strigă parcă-i împărat!
O sprințară de fetică
se hlizește la oglindă...
nu le pasă de nimică...
dar ce tropot e în tindă?
Ca de ipsos stau de frică...
oare cine-o fi intrat?
Ochii nimeni nu-și ridică,
nici chiar marele-mpărat!
Vântul fuse?... cine este?
Ori vreunul din părinți?
Ce tăcere-făr' de veste!
Smirnă-s... diavolii de sfinți!
În privaz, sfînt' Niculae
doarme parcă nici nu știe!
Numai colbul din odaie
joacă-n raza aurie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează