nu-s morţi cei ce căzut-au pe câmpul de onoare!...
s-au dus numai pe drumul aprins de ideal!...
privește-i... o lumină călătorind în soare;
în urma ei: credinţa în vremuri viitoare
răsare tot mai albă şi creşte val de val!
Ca sfinţii străluci-vor în sufletele drepte!
Cu cât vor trece anii... mai tineri, mai frumoşi
veni-vor la răscruce de drumuri... să ne-ndrepte
cu vorbele de flăcări curate şi-nţelepte
și să ne-arate calea visată de strămoşi!
Şi fiecare nume, frumos ca o minune,
cântat va fi de vânturi... cât vântul va trăi.
Şi vii vom fi cu toții prin vremuri tot mai bune...
același fir ne leagă şi-n sfânta rugăciune
slăvi-ne-vor cu cinste copiii de copii!
Noi n-avem morţi în ţară şi nimenea nu plânge
și nici un suflet încă de jale nu s-a stins!...
pe ce-i ce-s duşi... cu fală noi îi purtăm în sânge,
credința lor e farul ce-n veci nu se va stinge!
De-ar fi să cadă cerul... noi n-avem morţi de plâns!
Zadarnică, o, jale, ai vrea să rupi cununa!
De cei plecaţi ne leagă acelaşi fir de tort.
Credinţa lor, a noastră-i, acum şi-ntotdeauna!...
a lor fuse credinţa să fim cu toţii una!...
zadarnic baţi la poartă... noi n-avem nici un mort!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează