obligații morale și civile?
Complexitate de îndatoriri, de consecințe?
Nu, nimic...
în ziua tristă, și prea puțină poftă de ceva...
nimic...
alții călătoresc (și eu am călătorit), alții stau acum la soare
(și eu am stat la soare, sau presupun că am stat),
au cu toții dreptate, sau viața, sau o ignoranța simetrică,
vanitate, veselie și sociabilitate,
și emigrează ca să revină, sau ca să nu revină,
pe nave care pur și simplu îi transportă.
Ei nu simt ceea ce este moarte în orice plecare,
ceea ce este mister în orice sosire,
și ceea ce este oribil în tot ce e nou...
ei nu simt: iată de ce sunt deputați și finanțiști,
dansează și sunt agenți comerciali,
merg la toate teatrele și cunosc lume...
nu simt: de ce ar trebui să simtă?
Vite gătite de sărbătoare din grajdurile Zeilor,
lăsați-le să treacă împodobite cu ghirlande spre sacrificiu,
prin soare, vesele, vioaie, mulțumite că se simt…
lăsați-le să treacă, dar vai de mine, merg și eu cu ele, dar fără ghirlande
spre aceeași destinație!
Merg și eu împreună cu ele fără să am soarele pe care îl simt,
viața pe care o am
merg în aceeași direcție fără să știu...
în ziua tristă inima mea și mai tristă decât ziua…
în ziua tristă toate zilele...
în ziua atât de tristă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează