Toamnă bolnavă - Guillaume Apollinaire

Toamnă bolnavă și adorată

tu vei muri când uraganul va sufla prin grădinile de trandafiri
când va ninge
în livezi.

Toamnă săracă
mori în alb și în bogăție
de zăpadă și de fructe coapte
pe fundalul cerului
șoimi planează
deasupra nixelor cu plete verde și pitice
care n-au iubit niciodată.

Pe margini îndepărtate
cerbii au țipat.

Și că iubesc oh, anotimp că-ți iubesc rumoarea
fructele căzând fără să fie culese
vântul și pădurea care plâng
toate lacrimile lor toamna frunză cu frunză
frunzele
care sunt călcate
un tren
care merge
viața
se scurge.