Dup-atâta ger, ce dulce
bate vântul pe câmpii!
Un copil zdrențos mi-aduce
viorele timpurii.
Dureros e ca salutul
cel dintâi al primăverii
să-l primești tu chiar din mâna
umilită de mizerii.
Dar a zilelor frumoase
îmbucurătoare veste,
când mi-o dă nenorocirea,
mie mult mai scumpă-mi este:
Astfel, suferința noastră
generației ce vine
îi aduce blând solia
unor vremuri mai senine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează