Departe, în străini plecam...
privii în urma mea pierdut;
spunând ceva mi-a apărut
iubita, sus, la geam.
Ea mi-a trimis un blând cuvânt -
tovarăș bun pe drum pustiu...
dar ce mi-a spus, nu pot să știu,
că s-a pierdut în vânt.
Și dacă n-oi mai întâlni-o,
tu, vânt sălbatec, rău ce-mi ești,
nu ți-e de-ajuns?... să-mi mai răpești
și cel din urm-adio?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează