când trec prin aer funigei,
s-auzi cum pasc în iarbă miei
şi mieii să nu te audă.
S-aduni miresmele din tei
şi muntele să-ţi fie rudă,
să stai într-o lumină crudă
când trec prin aer funigei.
Să vezi cum dup-atâta trudă
toamna-i leapădă cercei,
să pleci, să nu mai simţi, să iei
cu tine nesfârşirea udă.
Să stai într-o lumină crudă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează