Uitarea stearpă m-a robit
și nu-mi mai este dor,
ca-n vremurile din trecut,
de zilele ce mor.
Și-n locul dragostei de-atunci
și-a patimei nebune,
pe vatra inimei simțesc
o pată de cărbune...
Iar când în cale-mi te-ntâlnesc,
în fața mea când vii,
din ochii mei lacrimi de curg -
curg lacrime pustii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează