Priviți în zare, toamna vine,
cad frumza moarte de aramă
și picură din cer rubine,
un peisaj pictat în ramă.
Privesc la geamul solitar
și-ascult prelungile suspine
de foi de plop ce cad arar,
priviți în zare, toamnă vine.
Cine încet ca o mireasă,
adusă pe aripi de vânt,
are un văl de frumză deasă,
cu rochia până-n pământ.
Priviți în zare, toamna vine,
păunii lunii zboară blând,
se-adună strugurii-n ciorchine
și greierii se-aud cântând.
Cu mantii galbene și rupte,
doar plopii tristelor alei,
sub vraja toamnei reci și mute
devin eroi de epopei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează