Exasperare şi teamă deşi atât de liberi n-am fost
şi poate că nu vom mai fi niciodată - dar ceasurile încep
să arate un timp care nu e al nostru, un timp străin
şi zilele ni le fură o inerţie tiranică şi e o ceaţă
plină de sunete roşii, fiecare din noi devine
un sunet străin. Unde? Căutând întunericul
găseşti o lumină întoarsă, trepte reci, adevăruri
pietrificate şi moarte. Ostil. Incognoscibil.
Între teamă şi necunoaştere galeria strămoşilor
piere în perspectivă primindu-şi necruţătoarea replică
a marelui NU undeva într-o inversă istorie. Cine
va mai veni şi de ce nu vine odată, de ce
îşi anticipează prezenţa cu timpul de pe acum trimis
să curgă în orologiile noastre şi cu atâtea
anxioase presentimente? Uşi. Am deschis pretutindenea
uşi, în toţi pereţii în toate zidurile tăiarăm
nenumărate uşi pe care doar un vânt acherontic
le izbeşte întruna.
(Poezie din volumul Corabia lui Sebastian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează