Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
viața fuge şoriceşte:
prin unghere a foşnit…
somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă…
ce urziţi în miez de noapte,
obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
tâlcul să vi-l înţeleg?…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează