Înconjurați de prăbușirea șovăitoarelor închegări
sufletele alergau pe lespezi - arătări -
nici regele, nici stelele nu mai știau
dacă în rugile morților străluceau.
Numai idolii, peste neliniști, învinși,
bănuiau zilele celor stinși
și peșterile lor, bizare palate
descopereau gânduri nemăsurate.
O! Dacă ați auzi-o - dacă ați simți
cântecul celui ce trăi, dar nu trăi!
„Hei am iubit și eu odată pe Dumnezeu,
cum iubește viermele rana.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează