Ce iarnă tăcută
și ce voluptoasă singurătatea acestui suflet
- felinarele felinarele -
cu lacrima înghețată pe sticlă
aș vrea să alerg
până la strada cu numele meu
să-i sparg caldarâmul
și să dezgrop un copil
pentru că e iarnă
și copacii ridică-n picioare
atâtea schelete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează