Moș Crăciun cu barba albă, Moș Crăciun cu traista plină,
vechi stăpân atât de darnic al copilariei mele,
azi la noi în sat te-așteaptă toată casa cu lumină,
cu colinde și cu cântec și cu crai cetăți de stele.
Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă,
cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă,
dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiților de soartă,
când lași binecuvântarea peste capul lor să cadă.
Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune,
și-nveșmânți c-un val de pace răzvrătirea-nviforată...
cun te-așteaptă-n sat la mine!... du-te, du-te, Moș Crăciune...
De nu ți-o fi peste mână treci și pe la casa noastră,
biata mamă-ngândurată azi e singură la masă,
tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
când vezi neatins și vinul și colacul de pe masă.
Apoi pleacă, Moș Crăciune... pe oriunde-și duce darul
bătrâneasca și cinstita și curata noastră lege;
numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul,
căci și inima și casa ți-s închise-aici, moșnege!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează