Ferestrele gem zguduite
de vânt - e un viscol afară!
Cum urlă, cum şuieră-n hornuri -
ce singur mă simt astă-seară...
Sunt singur - şi-mi vine în minte
un biet îngeraş mititel,
biet înger cu-aripile frânte -
și nimeni nu ştie de el.
Îşi suflă în pumni, rătăcind
pe străzile necunoscute -
nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
să-l mângâie, nici să-l sărute!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează