Creştea lângă veranda
de sud, şi-l admiram,
un pin cu cetini dese,
nebiruit la ram.
Şi vârful, zi şi noapte,
foșnea în vântul lin,
melodios şi dulce
foșnea vânjosul pin.
Pe rădăcini stă muşchiul
în cârlionţi zglobii;
coroana lui, doar valuri
adânci, liliachii...
Şi cum foşnea din ramuri
ușor, în vântul lin,
parcă vedeam cum creşte
mereu, frumosul pin.
Şi poate ani va creşte
și secole la rând,
și nourii o dată
cu vârful străbătând!
(Traducere de Eusebiu Camilar)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează