De mult te uiți
spre mine
și nu mă recunoști.
Firește,
ne despart orizonturi
pe care trupul
nu le poate atinge
ne desparte râsul
ne desparte plânsul.
Și nu mă recunoști
pentru că eu sunt
doar umbra gândului
care așteaptă
să fie rostit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează