Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,
cu un dor nespus
și-întristat, și dornic trăind amărât,
mă uit spre apus...
acolo îi viața!
Acolo-i speranța!
Să fim fericiți
de-am fi toți uniți.
Eu tânăr fiind,
acolo lăsând
strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,
și plină de grații pe Moldova mea
dornic părăsind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează