În loc să se deschidă s-a mai închis o ușă
pe-aici umblă roată ceasul rău
iar eu
ca la o operație pe ochi deschis la care n-a prins anestezia
mă înec în durere și în cruzime
somnul este o rochie din crengi de acăț numai flori și spini
pe care o port toată noaptea-n tăcere
ziua de una singură mă apucă mânia
cruntă și neputincioasă
și peste toate
dragostea pare-a fi un obiect zburător neidentificat ieșit din ascendent
care staționează deasupra capului meu ca un nor
mă ține-n lesă ca pe-un câine rău
și-mi cutreieră mintea după bunul său plac
nu există cruțare - și la ce-ar fi?
Sufletul meu e-o sirenă prinsă în plasă
scoasă din mare și expusă la soare
în plină amiază
pentru doi lei intrarea
Necruțător e timpul ce mi-a fost dat
Vreau aer și apă vreau spațiu în mine și înafară
vreau să deschid ușa secretă cu un cuvânt
Fiat! asta-i cheia universală
Și-n loc să se deschidă s-a mai închis o ușă
definitiv.
Așa că zac în gelatină lipici și scobeală
ceasul rău bate simultan miezul zilei și miezul nopții
secundarul lui îmi intră drept în cord ca jungherul măcelarului într-un porc
jungherul stă împlîntat în inima mea
oho! Văd acul de-oțel înfipt în fluturele pe care l-am prins cândva
pentru insectarul școlar
iar omorul nu se prescrie nicicând -
poate acela de sine
vreau să respir
cu palmele vreau să opresc sângerarea
vreau uși deschise pe care să le închid când am eu chef
de pildă
când se sfârșește ceremonia cea fără slavă
și eu surâzând
mă-ntorc la mine
în mare
pește de martie sunt
de la nivelul cel mai afund
și-acolo se află împărăția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează