Inima mi-e drumul cu ploile,
mi-e drumul cu praful și oile,
drumul sterp dintre copaci,
mi-e via strâmbă pe haraci,
mi-e satul cu câinii, mi-e bătătura.
Cenușa din brazde și arătura.
Mi-e cireada care paște pământ,
mi-e cârdul de ciori din vânt,
mi-e bivolul sculat din noroi
cu capul greoi
și care se uită în golul mare.
În toate inima bate si trăsare,
în pruncul tăvălit de lingoare,
în slăbănoagele lui mădulare,
în stolul de muște
tăbărâte să-l muște.
N-am iaz curat
de adăpat.
Vitele mele-n pășuni
rumegă tăciuni și rugăciuni.
Caut izvorul cu undele noi
și sorb din borș de noroi
mocirlă și zmârc.
Mi-e inima și-n cocostârc
și în săgeata-i vânată din cer,
în fierăstrăul de fier
al mărăcinilor de pe mormintele pustiei,
în șoarecii de câmp ai stihiei,
în viespe și în tăun.
cântecul nu e bun,
cuvântul e oftat,
brațul tărăgănat,
moleșită aripa.
Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează