A trecut şi anul acesta şi nu s-a-ntâmplat nimic,
poate că-n iarna asta care n-a trecut încă,
poate că primăvara va fi mai îndurătoare,
ori poate că vara sau toamna.
Ştiţi la ce mă gândesc; la ce se gândeşte
toată lumea. Eu nu sunt o excepţie,
eu m-am născut într-un sat în care nimic nu mai creşte
mai mult decât această speranţă.
Eu nu trăiesc în turnul de fildeş, eu trăiesc
într-un oraş în care toată lumea
de la un timp visează mereu acelaşi vis
din ce în ce mai des.
O, Doamne, cât de frică ne este la toţi
că va veni şi primăvara asta degeaba,
că va veni şi vara şi toamna
numai ce visăm noi nu va veni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează