O biserică este un obiect complet, o construcţie, o pictură, o sculptură, un aranjament scenic, spune Bernea. “Şi iată-mă cum stau şi îl reproduc: un gest pleonastic, dacă a fost vreodată unul. A fost o provocare, într-un fel. Dar nu cred că acesta a fost motivul pentru care am abordat acest subiect. Cred în continuare că este un subiect de o dificultate aproape de neînvins. În 1969, 1970, 1971, tot ce mi-am dorit a fost să confer o dimensiune sacră gestului de a picta şi de a privi. Să ajung la un mod de a privi care să nu fie nici plictisit, nici obosit. Am observat că din momentul în care pui ceva în mişcare, arta devine o formă de comunicare. Părea, la acea vreme, foarte important pentru mine să reconstruiesc sacrul pictând orice în afară de biserici într-un mod care este absolut impersonal, care nu are nimic de-a face cu subiectul. În timp, lucrurile au luat o altă turnură. Pe de o parte, chiar şi pictatul copacilor necesita o conotaţie a dragostei, o licărire sacră, în afară de gestul propriu-zis al picturii, iar pe de altă parte am fost forţat să îmi reafirm credinţa. Asta am simţit. Şi, în mod special, acest lucru a devenit vizibil în ultimii ani ai dictaturii lui Ceauşescu”, a continuat Horia Bernea.
Pictura: “Interior de biserică” de Horia Bernea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează