Îmi scrie mama: ți-am făcut mormânt,
că nu se știe ce și cum și când...
tu chiar dacă te ții în București,
știu eu cât de străin și singur ești.
Are gărduț de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape după moarte.
E din beton. Să nu fi supărat,
dar toți vecinii s-au asigurat.
Ți-am pus compot de vișini și gutui
și dacă vrei să ți-l trimit să-mi spui.
A venit toamna. Vremea e ploioasă
și nu știu dacă ai să poți veni pe-acasă.
Să nu te culci târziu, știu eu cum ești
și să te-mbraci mai gros, să nu răcești.
Noroc și sănătate, dragul meu.
...
Mormântul de beton l-am plătit eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează