Matematica poetică - Nichita Stănescu

Unu şi cu unu nu fac doi,
unu şi cu unu fac trei
sau patru, sau cinci...
unu tare şi cu unu moale
fac unu tare şi cu unu moale
sau o cămilă.
Șaptesprezece fără unu
fac douăzeci şi unu,
cinci şi cu patru
fac un cal.
Opt fără trei
fac cât vrei,
o mie nouă sute
a fost,
două mii
va să vie.
Unu poate fi la trecut.
Unu poate fi la viitor.
Dorm şi visez în limba iraniană
ea are un timp intermediar
între prezent şi viitorul întâi
ea are un timp intermediar
între prezent şi imperfect
şi ea mai are şi un verb fără nici un timp.

Există o gramatică a numerelor
1 poate fi subiect
dar poate fi şi predicat.
1 poate să fie până la soare
dar poate fi şi până
la lămâie
1, 2, 3,
o capră, un taur, un turn
capre(câte?)
turnuri(câte?)
tauri(unul).
Scuip pe 1
Plâng pe 1
dau cu piciorul în 1.

- Ai înnebunit, îmi spune Pitagora.
- N-am înnebunit, îi strig. Pământul
e plat ca o omletă.
Omul e cel mai vechi animal
şi singur în vidul cosmic.
El are două mâini
şi două picioare. Această numărătoare
e un vis, un slogan,
2 tare nu e totuna cu 2 moale,
2 lung nu e totuna cu 2 scurt
şi aceasta pentru că de fapt
e tot una
deci 2 egal cu una
(una este nevasta lui 1)
1 la vocativ
nu este acelaşi 1
la imperativ!

Matematica s-o fi scriind cu cifre
dar poezia nu se scrie cu cuvinte.
Cucurigu!